ARGUMENTÁRE,argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta. (Sursa: DEX '98 )
ARGUMENTÁREs.f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva; argumentație. [< argumenta]. (Sursa: DN )
ARGUMENTÁRE,argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. (Sursa: DLRM )
ARGUMENTÁRE s. v. demonstrare. (Sursa: Sinonime )
argumentáre s. f., g.-d. art. argumentării; pl. argumentări (Sursa: Ortografic )
ARGUMENTÁ,argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari. (Sursa: DEX '98 )
A ARGUMENTÁ ~ézintranz. A dovedi prin argumente. /<lat. argumentari, fr. argumenter (Sursa: NODEX )
ARGUMENTÁvb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari]. (Sursa: DN )
ARGUMENTÁvb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari) (Sursa: MDN )
ARGUMENTÁ,argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente. – Fr. argumenter (lat. lit. argumentare). (Sursa: DLRM )
ARGUMENTÁ vb. v. demonstra. (Sursa: Sinonime )
argumentá vb., ind. prez. 1 sg. argumentéz, 3 sg. și pl. argumenteáză (Sursa: Ortografic )
argumentațiúne f. (lat. argumentátio, -ónis). Acțiunea de a argumenta. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )
argumentéz v. tr. (lat. argumentari). Aduc argumente, probez, dovedesc: a argumenta un fapt. (Sursa: Scriban )
APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) în fața unui judecător bun, argumentele valorează mai mult decât martorii – Cicero, „De republica”, I, 38, 59. (Sursa: DE )
