ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ARGUMENTÁ vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ARGUMENTÁ vb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente. – Fr. argumenter (lat. lit. argumentare). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ARGUMENTÁ vb. v. demonstra. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

argumentá vb., ind. prez. 1 sg. argumentéz, 3 sg. și pl. argumenteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A ARGUMENTÁ ~éz intranz. A dovedi prin argumente. /<lat. argumentari, fr. argumenter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

argumentéz v. tr. (lat. argumentari). Aduc argumente, probez, dovedesc: a argumenta un fapt. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) în fața unui judecător bun, argumentele valorează mai mult decât martorii – Cicero, „De republica”, I, 38, 59. (Sursa: DE ) Copy to clipboard