ARGUȚÍE s. f. (Livr.) Argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare. – Din fr. argutie, lat. argutia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ARGUȚÍE s.f. (Rar) Argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație; subtilitate în argumentare. [Gen. -iei. / < fr. argutie, it. arguzia < lat.t. argutia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ARGUȚÍE s. f. 1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație. 2. subtilitate exagerată în argumentare. (< fr. argutie, lat. argutia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ARGUȚÍE, arguții, s. f. (Franțuzism) Argumentare bazată pe fapte nesemnificative sau false; subtilitate exagerată în argumentare. – Fr. argutie (lat. lit. argutia). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

arguțíe s. f., art. arguțía, g. -d. art. arguțíei; pl. arguțíi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

argúție f. (lat. argútia). Subtilitate vană, argument subtil și fals. – Și -íe (după fr.). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard