argintíu adj. m., f. argintíe; pl. m. și f. argintíi (Sursa: Ortografic )
argintíŭ, -íe adj. (d. argint). De coloarea [!] argintuluĭ. (Sursa: Scriban )
ARGINTÍU ~íe (~íi) 1) Care este de culoarea argintului. Vulpe argintie. 2) fig. (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebită; cristalin; limpede. /argint + suf. ~iu (Sursa: NODEX )