A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
ARESTÁT, -Ă,arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta. (Sursa: DEX '98 )
ARESTÁT, -Ăadj., s.m. și f. (Persoană) aflată în stare de arest. [Cf. it. arrestato]. (Sursa: DN )
ARESTÁT, -Ă,arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost arestat(ă); deținut. – V. aresta. (Sursa: DLRM )
ARESTÁT adj., s. (JUR.) 1. adj. deținut, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.)2. adj., s. capturat, prins. (Hoț ~.)3. s. deținut, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ul și-a recunoscut fapta.) (Sursa: Sinonime )
arestát adj. m., s. m., pl. arestáți; f. sg. arestátă, pl. arestáte (Sursa: Ortografic )
ARESTÁ,arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest. (Sursa: DEX '98 )
A ARESTÁ ~éztranz. (persoane) A reține prin arest; a pune la arest. /Din arest (Sursa: NODEX )
ARESTÁT ~tă (~ți, ~te)și substantival Care se află în stare de arest; deținut. /v. a aresta (Sursa: NODEX )
ARESTÁvb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a]. (Sursa: DN )
ARESTÁvb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter) (Sursa: MDN )
ARESTÁ,arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest. (Sursa: DLRM )
ARESTÁ vb. (JUR.)1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.)2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.)3. a ridica. (L-a ~ de acasă.) (Sursa: Sinonime )
A aresta ≠ a elibera (Sursa: Antonime )
arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg. și pl. aresteáză (Sursa: Ortografic )
arestéz v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arrêter). Pun la arest, privez de libertate: poliția l-a arestat. (Sursa: Scriban )
