Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest. (Sursa: DEX '98 )

ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a]. (Sursa: DN )

ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter) (Sursa: MDN )

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest. (Sursa: DLRM )

ARESTÁ vb. (JUR.) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.) (Sursa: Sinonime )

arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg. și pl. aresteáză (Sursa: Ortografic )

A ARESTÁ ~éz tranz. (persoane) A reține prin arest; a pune la arest. /Din arest (Sursa: NODEX )

A aresta ≠ a elibera (Sursa: Antonime )

arestéz v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arrêter). Pun la arest, privez de libertate: poliția l-a arestat. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aresta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aresta arestare arestat arestând singular plural
arestea arestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arestez (să) arestez arestam arestai arestasem
a II-a (tu) arestezi (să) arestezi arestai arestași arestaseși
a III-a (el, ea) arestea (să) aresteze aresta arestă arestase
plural I (noi) arestăm (să) arestăm arestam arestarăm arestaserăm, arestasem*
a II-a (voi) arestați (să) arestați arestați arestarăți arestaserăți, arestaseți*
a III-a (ei, ele) arestea (să) aresteze arestau aresta arestaseră
* Formă nerecomandată