ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai întinsă). – Arendă + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care, luând un bun în arendă, obține beneficii din munca celor pe care îi exploatează. – Din arendă + suf. -aș. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ARENDÁȘ s. (reg.) orândaș, (înv.) arendar, orândator, (înv., în Mold.) orândar, posesor. (~ul unei moșii.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

arendáș s. m., pl. arendáși (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ARENDÁȘ ~i m. Persoană care ia un bun în arendă. /arendă + suf. ~aș (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard