Dex.Ro Mobile
ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s. f.] – V. arenda. (Sursa: DEX '98 )

ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. (Sursa: DLRM )

ARENDÁRE s. (înv. și reg.) năimeală, (înv., în Mold.) împosesuire. (~ unui teren agricol.) (Sursa: Sinonime )

arendáre s.f. g.-d. art. arendării; pl. arendări (Sursa: Ortografic )

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă. (Sursa: DEX '98 )

A ARENDÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă (Sursa: NODEX )

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. – Din arendă. (Sursa: DLRM )

ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.) (Sursa: Sinonime )

arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. și pl. arendeáză (Sursa: Ortografic )

arendéz v. tr. (d. arendă). Daŭ cu arendă. – În Trans. arîndez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
arenda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arenda arendare arendat arendând singular plural
arendea arendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arendez (să) arendez arendam arendai arendasem
a II-a (tu) arendezi (să) arendezi arendai arendași arendaseși
a III-a (el, ea) arendea (să) arendeze arenda arendă arendase
plural I (noi) arendăm (să) arendăm arendam arendarăm arendaserăm, arendasem*
a II-a (voi) arendați (să) arendați arendați arendarăți arendaserăți, arendaseți*
a III-a (ei, ele) arendea (să) arendeze arendau arenda arendaseră
* Formă nerecomandată

arendare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arendare arendarea
plural arendări arendările
genitiv-dativ singular arendări arendării
plural arendări arendărilor
vocativ singular arendare, arendareo
plural arendărilor