ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s. f.] – V. arenda. (Sursa: DEX '98 )
ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. (Sursa: DLRM )
ARENDÁRE s. (înv. și reg.) năimeală, (înv., în Mold.) împosesuire. (~ unui teren agricol.) (Sursa: Sinonime )
arendáre s.f. g.-d. art. arendării; pl. arendări (Sursa: Ortografic )
ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă. (Sursa: DEX '98 )
A ARENDÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă (Sursa: NODEX )
ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. – Din arendă. (Sursa: DLRM )
ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.) (Sursa: Sinonime )
arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. și pl. arendeáză (Sursa: Ortografic )
arendéz v. tr. (d. arendă). Daŭ cu arendă. – În Trans. arîndez. (Sursa: Scriban )
arenda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
(a) arenda | arendare | arendat | arendând | singular | plural |
arendează | arendați |
|
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
singular | I (eu) | arendez | (să) arendez | arendam | arendai | arendasem |
a II-a (tu) | arendezi | (să) arendezi | arendai | arendași | arendaseși |
a III-a (el, ea) | arendează | (să) arendeze | arenda | arendă | arendase |
plural | I (noi) | arendăm | (să) arendăm | arendam | arendarăm | arendaserăm, arendasem* |
a II-a (voi) | arendați | (să) arendați | arendați | arendarăți | arendaserăți, arendaseți* |
a III-a (ei, ele) | arendează | (să) arendeze | arendau | arendară | arendaseră |
* Formă nerecomandată
arendare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | arendare | arendarea |
plural | arendări | arendările |
genitiv-dativ | singular | arendări | arendării |
plural | arendări | arendărilor |
vocativ | singular | arendare, arendareo |
plural | arendărilor |