Dex.Ro Mobile
ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent. (Sursa: DEX '98 )

ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde]. (Sursa: DN )

ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens) (Sursa: MDN )

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – După fr. ardent. (Sursa: DLRM )

ARDÉNT adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat. (Sursa: Sinonime )

ardént adj. m., pl. ardénți; f. sg. ardéntă, pl. ardénte (Sursa: Ortografic )

ardént, -ă adj. (lat. árdens, -éntis). Arzător: soare ardent. Fig. Violent: dorință ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiŭ. Adv. Cu ardoare. (Sursa: Scriban )

ARDÉNT ~tă (~ți, ~te) Plin de ardoare; înfocat. /<fr. ardent (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ardent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardent ardentul ardentă ardenta
plural ardenți ardenții ardente ardentele
genitiv-dativ singular ardent ardentului ardente ardentei
plural ardenți ardenților ardente ardentelor
vocativ singular
plural