ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ARCUÍT adj. 1. v. încovoiat. 2. boltit, curbat, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc: sprincene arcuite. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

arcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard