A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita
A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc
A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor
A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav)
A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arăta bine
A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire
A avea viermi (neadormiți) = a fi fi neastâmpărat, a nu-și găsi locul
A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva)
A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute)
A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva
A da înapoi (sau îndărăt) ca racul = a-i merge rău, a nu mai progresa
A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva)
A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat
A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare
A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalți oameni; a fi greu de găsit
A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva
A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef
A le crede toate lăptoase = a le crede pe toate adevărate; a fi lesne crezător
A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat
A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit
A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva
A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie
A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit
A nu-i fi (cuiva) boii acasă = a fi indispus, supărat; a nu avea chef
A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv
A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul
A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit
A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu
A pune pe cineva la punct = a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu, a da cuiva o lecție de bună-cuviință
A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții
A ridica (cuiva) o statuie = a) a-și arăta recunoștința (față de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative
A ridica (sau a da) din umeri = a-și arăta nedumerirea sau indiferența față de ceva sau de cineva
A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire
A răsări (sau a se arăta) la lumină (sau la lumina zilei) = a apărea (dintr-o ascunzătoare), a ieși la vedere, a se arăta
A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate sau a ieși la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut
A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia
A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic
A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs
A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele
A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit
A sta ca o găină (sau curcă) plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței
A sări (cuiva) de gât = a se repezi să îmbrățișeze pe cineva; a arăta cuiva dragoste (exagerată)
A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat
A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute
ARÁT1 s. n. Acțiunea de a ara; arătură. – V. ara. (Sursa: DEX '98 )
ARÁT2, -Ă,arați, -te, adj. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare. – V. ara. (Sursa: DEX '98 )
ARÁT1 s. n. Acțiunea de a ara. (Sursa: DLRM )
ARÁT2, -Ă,arați, -te, adj. (Despre pământ) Lucrat, pregătit pentru cultivare. – V. ara. (Sursa: DLRM )
ARÁT s. arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.) (Sursa: Sinonime )
arát (aráte), s. n. – Plug. Mr. aratru. Lat. ărātrum (Pușcariu, Dacor., VIII, 324; Lacea, Dacor., VI, 339). Cuvîntul este foarte rar, are circulație mică în regiunea Muscel. A fost înlocuit de plug, poate datorită confuziei cu part. de la a ara; este posibil să se păstreze, confundat cu totul cu acesta, în expresii ca a ieși la arat. Cf. ara. (Sursa: DER )
arát s. n. (Sursa: Ortografic )
arát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ara. (Sursa: Scriban )
ARÁ,ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare. (Sursa: DEX '98 )
ARĂTÁ,arắt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ◊ Expr. (Refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. Tranz. A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. ◊ Expr. A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc. A arăta (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale. ♦ A indica o măsură, o direcție etc. ♦ A indica ora, minutele și secundele. 3. Tranz. A da o explicație, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ◊ Expr. (Fam.) Îți arăt eu ție! se spune pentru a amenința pe cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovadă de...; a dovedi. ♦ Intranz. A părea (după înfățișare); a avea o anumită înfățișare. ◊ Refl. unipers. Se arată a fi vreme bună.5. Refl. A apărea, a se ivi (pe neașteptate). – Lat. *arrectare. (Sursa: DEX '98 )
A ARÁ artranz. (solul) A tăia în brazde cu plugul (în vedere cultivării). /<lat. arare (Sursa: NODEX )
A ARĂTÁ arăt 1.tranz. 1) (ființe, obiecte etc.) A expune intenționat vederii; a lăsa să se vadă. 2) (lucruri, valori etc.) A face să fie văzut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greșelile de punctuație. ~ cărarea. Termometrul arată zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rău în mod direct despre cineva. ~ ușa cuiva a da afară dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune în față; a prezenta; a înfățișa. ~ legitimația. ~ un bolnav medicului. 4) A face să înțeleagă; a explica; a lămuri. ~ cum se rezolvă problema. 5) A adeveri prin raționamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea să arate ce știe. A-și ~ curajul. ◊ Ți-oi arăta eu! te-oi învăța eu minte! 6) A face să se arăte. 2.intranz. A avea o anumită înfățișare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare (Sursa: NODEX )
A SE ARĂTÁ mă arătintranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a apărea; a se isca. Un nor negru s-a arătat. 2) A avea aparența; a fi în aparență; a părea. Vara se arată a fi călduroasă. ◊ Pe (saudupă) cât se arată după cum pare. 3) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se manifesta. 4) pop. A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năzări; a (i) se năluci. /<lat. arrectare (Sursa: NODEX )
ÁRA s.m. Specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud. [< fr. ara < cuv. tupi]. (Sursa: DN )
ÁRAs. m. papagal mare, viu colorat., cu coada lungă, din America de Sud. (< fr., sp. ara) (Sursa: MDN )
ARÁ,ar, vb. I. Tranz. A tăia pământul cu plugul, răsturnând brazdele, spre a-l pregăti pentru cultivare. – Lat. arare. (Sursa: DLRM )
ARĂTÁ,arắt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ◊ Expr. (Refl.) A se arăta doctorului = a se lăsa examinat de medic. 2. Intranz. și tranz. A indica printr-un gest persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. ◊ Expr. (Tranz.) A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară; a goni. A arăta (pe cineva) cu degetul = a semnala (pe cineva) batjocurii publice. ♦ Tranz. A indica o măsură, o direcție etc. Steaua cea polară i-arată a lui cale (EMINESCU). ♦ Tranz. A marca ora. Ceasornicul arată ora șase.3. Tranz. A da o explicație, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ◊ Expr. (Fam.) Îți arăt eu! = te învăț eu minte!. 4. Tranz. și refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovadă de...; a dovedi. În împrejurarea asta au arătat înțelepciune (SADOVEANU). ♦ Intranz. A părea (după înfățișare). Straiele astea pocite fac să arăți așa de sfrijit (CREANGĂ). ◊ Expr. A arăta bine (sau rău) = a avea o înfățișare sănătoasă (sau bolnăvicioasă). ◊ Refl. unipers. Se arată a fi vreme bună. ◊ Expr. Pe (sau după) cât se arată = după cum pare, pe cât se poate vedea. 5. Refl. A apărea, a se ivi (pe neașteptate). O dungă de soare s-arată (COȘBUC). – Lat. *arrectare. (Sursa: DLRM )
ARÁ vb. (rar) a scurma. (Tractoarele ~ pământul.) (Sursa: Sinonime )
ARĂTÁ vb. 1. a indica, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul.)2. v. trasa. 3. a indica, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a premite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.)4. a scrie, a susține. (El ~ în articol că ...)5. v. indica. 6. v. aminti. 7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii.)8. v. marca. 9. v. înregistra. 10. v. expune. 11. v. scoate. 12. v. povesti. 13. v. reprezenta. 14. v. demonstra. 15. v. confirma. 16. v. manifesta. 17. v. vădi. 18. v. sesiza. 19. v. denota. 20. v. exterioriza. 21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Își ~ dorința de a ...)22. v. apărea. 23. a apărea, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ și el.)24. v. înfățișa. 25. v. apărea. 26. v. înfățișa. 27. a apărea, a ieși, a se ivi. (Se ~ iarba.)28. v. răsări. 29. a apărea, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Se ~ zorii.)30. v. părea. (Sursa: Sinonime )
A arăta ≠ a ascunde, a dispărea (Sursa: Antonime )
A se arăta ≠ a dispărea (Sursa: Antonime )
ará (ár, arát), vb. – A răsturna cu plugul brazdele de pămînt. – Mr., megl. ar, istr. oru. Lat. arāre (Pușcariu 105; Candrea-Dens., 67; REW 508; DAR); cf. it. arare, v. prov., sp., port. arar, v fr. arer. Cf. arat, arător, arătură. Der. arat, s. n. (acțiunea de a ara, arătură). – Der. neol. arabil, adj., din fr. (Sursa: DER )
arătá (-t, -át), vb. – 1. A indica, a semnala. – 2. A prezenta, a înfățișa. – 3. A părea, a avea aspectul. – 4. A da de înțeles. – 5. (Refl.) A avea viziuni, a crede cineva că vede ceva (se construiește cu dat.). – 6. A expune, a explica. – 7. A explica, a face lecții, a ajuta la pregătirea temelor școlare. – 8. A corecta, a îndrepta; a învăța minte. – Var. (Trans. de S.) areta. Mr. arăt, istr. arǪtu. Lat. rătāre „a fixa, a determina”. Semantismul se explică în lumina unor expresii ca fr. je suis bien fixé sur son compte, care înseamnă je suis bien renseigné. Și a- poate fi lat. sau rom. Etimonul rătus, în forma *arrătāre, fusese indicat de Candrea, Rom., XXXI, 301, și Éléments, 72 și 91, respins de Pușcariu 108, și abandonat de Candrea, în GS, III, 423, care a sugerat lat. *ad reiterāre, redus la *arretrāre și disimilat; dar problema semantică pare insolubilă. Celelalte explicații sînt insuficiente: lat. *arrectāre, de la rectus (Cihac, I, 82; Weigand, Jb, II, 221-3; DAR); se lovește de dificultăți fonetice; lat. *elatāre (Meyer-Lübke, ZRPh., XIX, 574; REW 2837; Pușcariu, Lat. ti, 10), după Pușcariu 108, „wohl am besten passt, obwohl die Sinnesübergang nich ganz klar ist”. Hasdeu 1557 indica lat. *ad reputare, care nu pare posibil. Pascu, Beiträge, 9, presupune un *erettare, de la e*****s, care este fără sens; iar Giuglea, Dacor., IV, 379, pleacă de la gr. ρέυος „membru, aspect”, într-o explicație prea forțată. Der. arătanie, s. f. (monstru, stafie); arătare, s. f. (demonstrație; dovadă, probă; stafie); arătător, adj. (indicator); arătător, s. n. (deget cu care se arată; ac de ceas); arătătură, s. f. (indicație; semnal, semn; monstru, stafie); arătos, adj.; arătoșenie, s. f. (frumusețe). (Sursa: DER )
ará vb., ind. prez. 1 sg. ar, 2 sg. ari, 3 sg. și pl. áră (Sursa: Ortografic )
arătá vb., ind. prez. 1 sg. arăt, 2 sg. arăți; 3 sg. și pl. arátă, conj. prez. 3 sg. și pl. aráte (Sursa: Ortografic )
3) ar, a -á v. tr. (lat. árare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămîntu cu plugu orĭ cu mașina ca să semăn cereale orĭ alt-ceva. V. grăpez. (Sursa: Scriban )
arắt, a arătá v. tr. (din maĭ vechĭu arét, areată, să arete, uzitat și azĭ în Trans., d. lat. ad-rectare d. árrĭgo, -ígere, -éctum, a ridica. V. direct. – Arăt, arățĭ, arată, – să arate și să arăte). Îndrept ochiĭ cuĭva spre ceva, indic: a arăta drumu, ceasornicu arată ceasu. Demonstrez: a arăta periculu. Scot, daŭ la iveală: a arăta pașaportu. Fac să vadă că am putere (de ex., răzbunîndu-mă, pedepsind) lasă, că-ĭ arăt eŭ! Vechĭ. Mustru. V. intr. Am înfățișare, par: arățĭ foarte bine (la față), arățĭ rău (eștĭ bolnav). V. refl. Apar, mă ivesc: luna se arată. Mă revelez: după zăzboĭ mulțĭ vitejĭ s' arată (Prov.). (Sursa: Scriban )
