APUCĂTÚRĂ, apucături, s. f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

APUCĂTÚRĂ ~i f. 1) Cuprindere cu mâna. 2) fig. Deprindere rea. /a (se) apuca + suf. ~ătură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

APUCĂTÚRĂ, apucături, s. f. 1. Cuprindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Fel de a se purta; deprindere, obicei (rău). – Din apuca + suf. -(ă)tură. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

APUCĂTÚRĂ s. (mai ales la pl.) 1. v. comportare. 2. v. tabiet. 3. v. fire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

APUCĂTÚRĂ s. v. abilitate, avere, avut, avuție, bogăție, bun, colică, crampă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, mijloace, pricepere, situație, spasm, stare, știință, talent, ușurință. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

apucătúră s. f., g.-d. art. apucătúrii; pl. apucătúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

apucătúră f., pl. ĭ. Mod de a apuca, prindere cu mîna: l-a trîntit dintr' o singură apucătură. Apucat, o boală, maĭ ales de copiĭ, caracterizată pin [!] somn, spazmurĭ și convulsiunĭ. Fig. (maĭ ales la pl.). Obiceĭ, purtare care denotă caracteru, maĭ ales caracteru răŭ: apucăturĭ de hoț. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard