Dex.Ro Mobile
APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona. (Sursa: DEX '98 )

APROVIZIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Instituție, serviciu care se ocupă cu aprovizionarea (1). [< aproviziona]. (Sursa: DN )

APROVIZIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) aproviziona. 2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1). (< aproviziona) (Sursa: MDN )

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] (Sursa: DLRM )

aprovizionáre s. f. (sil. -pro-, -zi-o-), g.-d. art. aprovizionării; pl. aprovizionări (Sursa: Ortografic )

aprovizionáre f. Acțiunea de a aproviziona. (Sursa: Scriban )

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner. (Sursa: DEX '98 )

A APROVIZIONÁ ~éz tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc. ) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. [Sil. a-pro-vi-zi-o-] /<fr. approvisionner (Sursa: NODEX )

APROVIZIONÁRE ~ări f. 1) v. A APROVIZIONA. 2) Secție, serviciu care se ocupă cu procurarea unor materiale, bunuri de consum etc. /v. a aproviziona (Sursa: NODEX )

APROVIZIONÁ vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri, materii prime etc. 2. refl. A-și face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner]. (Sursa: DN )

APROVIZIONÁ vb. I. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri. II. refl. a-și face provizii. (< fr. approvisionner) (Sursa: MDN )

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner. (Sursa: DLRM )

APROVIZIONÁ vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.) (Sursa: Sinonime )

aprovizioná vb. (sil. -pro-, -zi-o-), ind. prez. 1 sg. aprovizionéz, 3 sg. și pl. aprovizioneáză (Sursa: Ortografic )

aprovizionéz v. tr. (fr. approvisionner). Procur proviziunĭ. V. refl. Îmĭ procur proviziunĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aproviziona   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aproviziona aprovizionare aprovizionat aprovizionând singular plural
aprovizionea aprovizionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprovizionez (să) aprovizionez aprovizionam aprovizionai aprovizionasem
a II-a (tu) aprovizionezi (să) aprovizionezi aprovizionai aprovizionași aprovizionaseși
a III-a (el, ea) aprovizionea (să) aprovizioneze aproviziona aprovizionă aprovizionase
plural I (noi) aprovizionăm (să) aprovizionăm aprovizionam aprovizionarăm aprovizionaserăm, aprovizionasem*
a II-a (voi) aprovizionați (să) aprovizionați aprovizionați aprovizionarăți aprovizionaserăți, aprovizionaseți*
a III-a (ei, ele) aprovizionea (să) aprovizioneze aprovizionau aproviziona aprovizionaseră
* Formă nerecomandată

aprovizionare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprovizionare aprovizionarea
plural aprovizionări aprovizionările
genitiv-dativ singular aprovizionări aprovizionării
plural aprovizionări aprovizionărilor
vocativ singular aprovizionare, aprovizionareo
plural aprovizionărilor