Dex.Ro Mobile
APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria. (Sursa: DEX '98 )

APROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a(-și) apropria și rezultatul ei. [< apropria]. (Sursa: DN )

APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a (-și) apropria. [Pr.: -pri-e-] (Sursa: DLRM )

APROPRIÉRE s. atribuire, însușire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.) (Sursa: Sinonime )

apropriére s. f. (sil. -pro-pri-e-), g.-d. art. apropriérii; pl. apropriéri (Sursa: Ortografic )

APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare. (Sursa: DEX '98 )

A APROPRIÁ ~éz tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. /<fr. approprier, lat. appropiare (Sursa: NODEX )

APROPRIÁ vb. I. tr. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p.i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare]. (Sursa: DN )

APROPRIÁ vb. tr. 1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui. 2. a face să devină potrivit (pentru). (< fr. approprier, lat. appropriare) (Sursa: MDN )

APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Fr. approprier (lat. lit. appropriare). (Sursa: DLRM )

APROPRIÁ vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.) (Sursa: Sinonime )

APROPRIÁ vb. v. adapta, potrivi. (Sursa: Sinonime )

apropriá (a face propriu) vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez. 1 sg. apropriéz, 3 sg. și pl.apropriáză, 1 pl. apropriém (sil. -pri-em); ger. apropriínd (sil. -pri-ind) (Sursa: Ortografic )

apropriațiúne f. (lat. appropriátio, -ónis). Acțiunea de a-țĭ apropria. – Și -áție, dar ob. -ére. (Sursa: Scriban )

apropriéz v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mîna, îmĭ însușesc, mă fac stăpîn: îmĭ apropriez o moștenire (și fig.) o ideĭe. Potrivesc: cărțĭ apropriate mințiĭ copiilor. – Mulțĭ ignoranțĭ îl confundă cu a apropia. – Fals -piez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
apropria   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apropria apropriere apropriat apropriind singular plural
apropria apropriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apropriez (să) apropriez apropriam apropriai apropriasem
a II-a (tu) apropriezi (să) apropriezi apropriai apropriași apropriaseși
a III-a (el, ea) apropria (să) aproprieze apropria aproprie apropriase
plural I (noi) apropriem (să) apropriem apropriam apropriarăm apropriaserăm, apropriasem*
a II-a (voi) apropriați (să) apropriați apropriați apropriarăți apropriaserăți, apropriaseți*
a III-a (ei, ele) apropria (să) aproprieze apropriau apropria apropriaseră
* Formă nerecomandată

apropriere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apropriere aproprierea
plural aproprieri aproprierile
genitiv-dativ singular aproprieri aproprierii
plural aproprieri aproprierilor
vocativ singular apropriere, apropriereo
plural aproprierilor