APROBÁRE, aprobări, s. f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – V. aproba. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

APROBÁRE ~ări f. 1) v. A APROBA. 2) Act prin care se aprobă ceva. [G.-D. aprobării] /v. a aproba (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

APROBÁRE s.f. Faptul de a aproba; încuviințare; consimțire; permisiune. ♦ Act, document prin care se permite, se aprobă ceva. [< aproba]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

APROBÁRE s. f. 1. faptul de a aproba. 2. act prin care se aprobă ceva. (< aproba) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

APROBÁRE, aprobări, s. f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

APROBÁRE s. 1. acceptare, admitere, consimțire, încuviințare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. (fig.) lumină verde, undă verde. (A primit ~ pentru ...) 3. v. încuviințare. 4. v. agrement. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Aprobare ≠ dezaprobare, respingere (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

aprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. aprobării; pl. aprobări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

aprobațiúne f. (lat. approbátio, -ónis). Acțiunea de a aproba. – Și -áție, dar ob. -áre. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard