APRÍNS2, -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursă de lumină) Care luminează. ♦ Fig. Strălucitor. Ochi aprinși. 3. Încins2, înfierbântat; ars. 4. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Pasionat, înflăcărat. ♦ Îmbujorat, roșu (la față). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fân, cereale etc.) Încins2; alterat. – V. aprinde. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

APRÍNS1 s. n. Faptul de a (se) aprinde. – V. aprinde. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

APRÍNS1 s. n. Faptul de a (se) aprinde. ◊ Expr. (Pe) la aprinsul lumânărilor = la căderea nopții. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

APRÍNS2, -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) În stare de ardere; arzând. 2. Care arde dând lumină. ♦ Fig. Strălucitor, învăpăiat. Copilul... îi urmărea cu ochi aprinși (SAHIA). 3. Încins, înfierbântat, ars. 4. Fig. Roșu la față, îmbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, înflăcărat. 6. (Despre fân, cereale etc.) Încins; stricat (printr-un început de fermentație). – V. aprinde. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

APRÍNS adj. 1. v. incendiat. 2. (rar) înflăcărat. (Pădure ~.) 3. v. încins. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

APRÍNS adj. v. aprig, avântat, congestionat, disputat, dârz, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, furtunos, impetuos, impulsiv, intens, iute, îmbujorat, împurpurat, îndârjit, înflăcărat, înfocat, înroșit, însuflețit, înverșunat, mare, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, nestăvilit, pasionat, puternic, roșu, rumen, rumenit, sălbatic, strălucitor, tare, tumultuos, vehement, violent, viu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Aprins ≠ pal, palid, spălăcit, stăpînit, șters, stins, veștet (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

apríns s. n. (sil. -prins) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

1) apríns, -ă adj. Care arde. Fig. Pornit, înflăcărat: caracter aprins spre arme. Adv. Pornit: nu vorbi așa de aprins. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

2) apríns n., pl. urĭ. Acțiunea de a aprinde obișnuit: pe la aprinsu lumînărilor (pe înserate). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui. 4. Tranz. și refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A APRÍNDE aprínd tranz. 1) A face să ardă. ~ focul. ◊ A-și ~ paie în cap a-și pricinui singur neplăceri. 2) înv. (arme de foc) A face să ia foc. 3) (surse de lumină) A face să lumineze. ~ lanterna. 4) și fig. A face să se aprindă. [Sil. a-prin-] /<lat. apprehendere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE APRÍNDE mă aprínd intranz. 1) A începe să ardă; a lua foc. Paiele s-au aprins. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se înfierbânta; a se înflăcăra; a se înfoca; a se întărâta. 3) fig. (despre persoane) A se înroși la față (din cauza unei emoții). 4) fig. A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se declanșa; a izbucni. 5) (despre cereale, plante furajere, făină etc.) A-și pierde calitățile inițiale (din cauza umezelii, a îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se încinge. /<lat. apprehendere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

APRÍNS1 n. : La (sau pe la) ~ul lumânărilor pe înserate. La ~ul zorilor spre ziuă. /v. a (se) aprinde (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

APRÍNS2 ~să (~și, ~se) 1) v. A APRINDE și A SE APRINDE. 2) (despre o sursă de lumină) Care luminează. 3) (despre culori) Care are o nuanță vie. Roșu ~. [Sil. a-prins] /v. a (se) aprinde (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur într-o încurcătură. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. ◊ Expr. A i se aprinde (cuiva) călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. ♦ Refl. (Despre arme de foc) A se descărca. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui; a se produce. Răscoala... s-a aprins iar (SADOVEANU). 4. Tranz. A face să lumineze un corp sau un aparat. A aprins lumini în odaie (CARAGIALE). ♦ Refl. A începe să lumineze; a lumina, a străluci. 5. Refl. Fig. A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși la față (în urma unei emoții). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge, a se strica (în urma unui început de fermentație). – Lat. appre[he]ndere. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

APRÍNDE vb. 1. a ațâța, a face. (Aprinde focul.) 2. v. incendia. 3. v. încinge. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

APRÍNDE vb. v. antrena, congestiona, declanșa, dezlănțui, entuziasma, intensifica, isca, izbucni, îmbujora, împurpura, înflăcăra, înfoca, înroși, însufleți, înteți, pasiona, porni, roși, rumeni, stârni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A (se) aprinde ≠ a (se) stinge (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A se aprinde ≠ a (se) potoli (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

aprínde (aprínd, apríns), vb. – 1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumină. – 4. A se înflăcăra, a se roși la față. – 5. A încinge, a ațîța. – 6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. – 7. A face febră. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totuși, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în v. fr. apprendre și în it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’éprendre). Der. aprinjor, s. n. (Trans., chibrit); aprinjoară, s. f. (Trans., chibrit); aprinsură, s. f. (Trans., inflamație); aprinzăcios, adj. (inflamabil); aprinzătoare, s. f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi și licee, punîndu-l între degetele celor care dorm); aprinzător, adj. (inflamabil). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

aprínde vb. (sil. -prin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprínd, perf. s. 1 sg. aprinséi, 1 pl. aprínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. apríndă, part. apríns (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

aprínd, apríns, a aprínde v. tr. (lat. apprehéndere, pop. appréndere; it. appréndere, pv. aprendre, fr. apprendre, sp. pg. aprender. V. prind). Daŭ foc: a aprinde lampa. Fig. Înflăcărez. V. refl. S' a aprins casa. Fig. A te aprinde în discusiune [!]. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard