APOTEOZÁRE,apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-] – V. apoteoza. (Sursa: DEX '98 )
APOTEOZÁRE s.f. Acțiunea de a apoteoza; zeificare, divinizare. [< apoteoza]. (Sursa: DN )
APOTEOZÁRE,apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-]. (Sursa: DLRM )
apoteozáre s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. apoteozării; pl. apoteozări (Sursa: Ortografic )
APOTEOZÁ,apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser. (Sursa: DEX '98 )
APOTEOZÁvb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză]. (Sursa: DN )
APOTEOZÁvb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser) (Sursa: MDN )
APOTEOZÁ,apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser. (Sursa: DLRM )
APOTEOZÁ vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera. (Sursa: Sinonime )
apoteozá vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozéz, 3 sg. și pl. apoteozeáză (Sursa: Ortografic )
apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez. (Sursa: Scriban )
