APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Apote[oză] + suf. -otic (după hipnoză – hipnotic). (Sursa: DEX '98 )
APOTEÓTIC, -Ă adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pron. -te-o-. / < apoteoză]. (Sursa: DN )
APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal. (< apote/oză + -otic) (Sursa: MDN )
APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -e, adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Din apote[oză] + suf. -otic. (Sursa: DLRM )
APOTEÓTIC adj. v. triumfal. (Sursa: Sinonime )
apoteótic adj. m. (sil. -te-o-), pl. apoteótici; f. sg. apoteótică, pl. apoteótice (Sursa: Ortografic )
| apoteotic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apoteotic | apoteoticul | apoteotică | apoteotica |
| plural | apoteotici | apoteoticii | apoteotice | apoteoticele |
| genitiv-dativ | singular | apoteotic | apoteoticului | apoteotice | apoteoticei |
| plural | apoteotici | apoteoticilor | apoteotice | apoteoticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
