APOSTRÓFĂ1,apostrofe, s. f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-și brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat. – DIn fr. apostrophe, lat. apostropha. (Sursa: DEX '98 )
APOSTRÓFĂ2 s. f. v. apostrof. (Sursa: DEX '98 )
APOSTRÓFĂs.f. Procedeu stilistic constând în întreruperea bruscă a șirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. ♦ Mustrare, imputare, reproș (adresat violent cuiva). [< fr. apostrophe, lat. apostropha, gr. apostrophe – întoarcere către]. (Sursa: DN )
APOSTRÓFĂs. f. 1. mustrare, reproș. 2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a șirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. (< fr. apostrophe, gr. apostrophe) (Sursa: MDN )
APOSTRÓFĂ,apostrofe, s. f. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). ♦ Figură retorică prin care vorbitorul sau scriitorul, întrerupându-și cursul povestirii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat. – Fr. apostrophe (lat. lit. apostropha). (Sursa: DLRM )
APOSTRÓFĂ s. v. apostrofare. (Sursa: Sinonime )
apostrófă (imputare) s. f., g.-d. art. apostrófei; pl. apostrófe (Sursa: Ortografic )
apostrófă f., pl. e (vgr. apostrophé). Ret. Figura pin [!] care te adresezĭ direct prezenților, viilor, morților saŭ lucrurilor: apostrofa luĭ Cicerone contra luĭ Catilina („Pînă cînd în sfîrșit, Catilina, veĭ abuza de răbdarea noastră?”) (Sursa: Scriban )
APOSTROFÁ,apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). – Din fr. apostropher. (Sursa: DEX '98 )
A APOSTROFÁ ~éztranz. (persoane) A supune unei apostrofe; a întrerupe brutal făcând o observație aspră. /<fr. apostropher (Sursa: NODEX )
APOSTRÓFĂ ~ef. 1) Figură retorică prin care un vorbitor sau un scriitor se adresează direct cuiva. 2) Cuvinte de reproș (adresate cuiva pe un ton aspru). /<fr. apostrophe, lat. apostropha (Sursa: NODEX )
APOSTROFÁvb. I. tr. A vorbi cuiva aspru, a mustra. [< fr. apostropher]. (Sursa: DN )
APOSTROFÁvb. tr. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica. (< fr. apostropher) (Sursa: MDN )
APOSTROFÁ,apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare, a mustra pe cineva (cu ton violent). – Fr. apostropher. (Sursa: DLRM )
APOSTROFÁ vb. v. certa. (Sursa: Sinonime )
apostrofá vb., ind. prez. 1 sg. apostroféz, 3 sg. și pl. apostrofeáză (Sursa: Ortografic )
apostroféz v. tr. (d. apostrofă; fr. apostropher). Mă adresez cuĭva pe un ton aspru: l-a apostrofat în plină ședință. (Sursa: Scriban )
