Dex.Ro Mobile
APORÍE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie. (Sursa: DEX '98 )

APORÍE s.f. (În filozofia antică) Contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament; problemă greu rezolvabilă; nesiguranță, îndoială. [Gen. -iei. / < fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranță, dubiu]. (Sursa: DN )

APORÍE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia) (Sursa: MDN )

APORÍE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia. (Sursa: DLRM )

APORÍE s. v. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire. (Sursa: Sinonime )

aporíe (aporíi), s. f. – (Înv.) Îndoială, șovăială. Gr. ἀπορία (sec. XVII). (Sursa: DER )

aporíe s. f., art. aporía, g.-d. art. aporíei; pl. aporíi, art. aporíile (Sursa: Ortografic )

aporíe f. (ngr. aporia). Sec. 18-19. Încurcătură. Nesiguranță, problemă grea. (Sursa: Scriban )

APORÍE ~i f. (în filozofia antică) Problemă greu sau imposibil de rezolvat. /<lat., gr. aporia (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
aporie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aporie aporia
plural aporii aporiile
genitiv-dativ singular aporii aporiei
plural aporii aporiilor
vocativ singular aporie, aporio
plural aporiilor