APORÉTICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

aporétică s. f., g.-d. art. aporéticii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

APORÉTIC, -Ă, aporetici, -ce, adj. (Livr.) Care are aspectul unei aporii, de aporie. – Din fr. aporétique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

APORÉTIC, -Ă adj. Cu caracter de aporie; nesigur. // S.m. și f. Adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. [< fr. aporétique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

APORÉTIC, -Ă I. adj. cu caracter de aporie. II. s.m. f. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. III. s. f. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri. (< fr. aporétique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

aporétic adj. m., pl. aporétici; f. sg. aporétică, pl. aporétice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard