APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique. (Sursa: DEX '98 )
APOPLÉCTIC, -Ă adj. De apoplexie. ♦ (adesea s.) Predispus la apoplexie. [Cf. fr. apoplectique, lat. apoplecticus, gr. apoplektikos]. (Sursa: DN )
APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. (< fr. apoplectique) (Sursa: MDN )
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.). (Sursa: DLRM )
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie. (Sursa: DLRC )
APOPLÉCTIC adj., s. (MED.) (pop.) damblagiu. (Persoană ~.) (Sursa: Sinonime )
apopléctic adj. m. (sil. -plec-), pl. apopléctici; f. sg. apopléctică, pl. apopléctice (Sursa: Ortografic )
apopléctic, -ă adj. (vgr. apoplektikós. V. plicticos și bobletic). Med. De apoplexie: simptomă apoplectică. Expus apoplexiiĭ: bătrîn apoplectic. (Sursa: Scriban )
APOPLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apoplexie; propriu apoplexiei. /<fr. apoplectique (Sursa: NODEX )
| apoplectic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apoplectic | apoplecticul | apoplectică | apoplectica |
| plural | apoplectici | apoplecticii | apoplectice | apoplecticele |
| genitiv-dativ | singular | apoplectic | apoplecticului | apoplectice | apoplecticei |
| plural | apoplectici | apoplecticilor | apoplectice | apoplecticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
