APOLOGÍE,apologii, s. f. 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia. (Sursa: DEX '98 )
APOLOGÍEs.f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, apărare servilă și interesată. ♦ Scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva (mai ales ca răspuns unor învinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia]. (Sursa: DN )
APOLOGÍEs. f. 1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologetism. 2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia) (Sursa: MDN )
APOLOGÍE,apologii, s. f. Laudă aprinsă, ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. ♦ Discurs, scriere de apărare a cuiva sau a ceva. – Fr. apologie (lat. lit. apologia). (Sursa: DLRM )
APOLOGÍE s. panegiric. (Sursa: Sinonime )
Apologie ≠ calomnie (Sursa: Antonime )
apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile (Sursa: Ortografic )
apologíe f. (vgr. apología). Discurs de apărare saŭ de justificare. (Sursa: Scriban )
APOLOGÍE ~if. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, susținere servilă și interesată a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia (Sursa: NODEX )