APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine. – Din fr. apologétique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

APOLOGÉTIC, -Ă adj. Care conține o apologie; de apologie. [Cf. fr. apologétique, lat. apologeticum, gr. apologetikos]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

APOLOGÉTIC, -Ă I. adj. care conține o apologie. II. s. f. 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< fr. apologétique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -e, adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. – Fr. apologétique. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

APOLOGÉTIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

apologétic adj. m., pl. apologétici; f. sg. apologétică, pl. apologétice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

apologétic, -ă adj. (vgr. apologetikós). De apologie: discurs apologetic. S. f., pl. ĭ și e. Acea parte a teologiiĭ care apără creștinizmu de atacurĭ. Adv. În mod apologetic. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

APOLOGÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apologie; propriu apologiei. /<fr. apologétique, lat. apologeticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard