APOLOGÉT, apologeți, s. m. Susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva. – Din germ. Apologet. (Sursa: DEX '98 )
APOLOGÉT s.m. Cel care laudă cu un zel excesiv o idee, un sistem etc. [< germ. Apologet]. (Sursa: DN )
APOLOGÉT s. m. 1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist. 2. autor de apologii (2). (< germ. Apologet) (Sursa: MDN )
APOLOGÉT, apologeți, s. m. Apărător, adept al cuiva sau a ceva. – Germ. Apologet. (Sursa: DLRM )
APOLOGÉT s. panegirist, (rar) apologist. (Sursa: Sinonime )
apologét s. m., pl. apologéți (Sursa: Ortografic )
APOLOGÉT ~ți m. Persoană care apără în mod exagerat o idee, o învățătură, o politică, un sistem. /<germ. Apologet (Sursa: NODEX )
| apologet substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apologet | apologetul |
| plural | apologeți | apologeții |
| genitiv-dativ | singular | apologet | apologetului |
| plural | apologeți | apologeților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
