APLICÁRE,aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica. (Sursa: DEX '98 )
APLICÁREs.f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicație. ♦ (Fig.) Aptitudine, înclinație; talent. [< aplica]. (Sursa: DN )
APLICÁRE,aplicări, s. f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei. ♦ Fig. Aptitudine, talent. (Sursa: DLRM )
APLICÁRE s. 1. aplicație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.)2. practică. (Punere în ~.)3. punere. (După ~ ștampilei.)4. v. executare. (Sursa: Sinonime )
aplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplicării; pl. aplicări (Sursa: Ortografic )
APLICÁ,aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare. (Sursa: DEX '98 )
A APLICÁ aplíctranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare (Sursa: NODEX )
APLICÁvb. I.1.tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2.tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3.tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4.refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare]. (Sursa: DN )
APLICÁvb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare) (Sursa: MDN )
APLICÁ,aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare). (Sursa: DLRM )
APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.)2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.)4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.)5. v. executa. (Sursa: Sinonime )
APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage. (Sursa: Sinonime )
aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. și pl. aplícă (Sursa: Ortografic )
aplíc, a -á v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt [!] pe zid. Pun: a aplica cuĭva a cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe. (Sursa: Scriban )
aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ.Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )
