APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence. (Sursa: DEX '98 )
APETÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [< fr. appétence, cf. lat. appetentia]. (Sursa: DN )
APETÉNȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia) (Sursa: MDN )
apeténță s. f., g.-d. art. apeténței; pl. apeténțe (Sursa: Ortografic )
apeténță f., pl. e (lat. appetentia, V. competență). Dorință instinctivă. (Sursa: Scriban )
APETÉNȚĂ ~e f. Înclinație naturală spre ceea ce poate satisface. [G.-D. apetenței] /<fr. appétence, lat. appetentia (Sursa: NODEX )
| apetență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apetență | apetența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | apetențe | apetenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | apetență, apetențo |
| plural | — |
