APENDÍCUL, apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule. (Sursa: DEX '98 )
APENDÍCUL s.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula]. (Sursa: DN )
APENDÍCUL s. n. apendice mic. (< fr. appendicule) (Sursa: MDN )
apendícul s. n., pl. apendícule (Sursa: Ortografic )
APENDÍCUL ~e n. Apendice mic. /<fr. appendicule (Sursa: NODEX )
| apendicul (pl. apendicule) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apendicul | apendiculul |
| plural | apendicule | apendiculele |
| genitiv-dativ | singular | apendicul | apendiculului |
| plural | apendicule | apendiculelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| apendicul (pl. apendiculi) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apendicul | apendiculul |
| plural | apendiculi | apendiculii |
| genitiv-dativ | singular | apendicul | apendiculului |
| plural | apendiculi | apendiculilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
