APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.; în trecut) Persoană care a introdus un apel (4). – Din fr. appelant. (Sursa: DEX '98 )
APELÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Ieșit din uz) (Cel) care face apel contra unei hotărâri judecătorești. [Cf. fr. appelant]. (Sursa: DN )
APELÁNT, -Ă I. adj. care apelează. II. adj., s.m. f. (cel) care face un apel (4). (< fr. appelant) (Sursa: MDN )
APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care făcea apel împotriva unei sentințe judecătorești. – Fr. appelant. (Sursa: DLRM )
apelánt s. m., pl. apelánți (Sursa: Ortografic )
apelánt, -ă s. (lat. appéllans, -ántis; fr. appelant). Care apelează. (Sursa: Scriban )
APELÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. jur. Persoană care face un apel împotriva unei sentințe judecătoriști. /<fr. appelant (Sursa: NODEX )
| apelant substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apelant | apelantul | apelantă | apelanta |
| plural | apelanți | apelanții | apelante | apelantele |
| genitiv-dativ | singular | apelant | apelantului | apelante | apelantei |
| plural | apelanți | apelanților | apelante | apelantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
