APELÁ,apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.; în trecut) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler. (Sursa: DEX '98 )
APELÁvb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugăminte; a chema. ♦ (Ieșit din uz) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotărâri date de o instanță inferioară. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare]. (Sursa: DN )
APELÁ,apeléz, vb. I. ~ II. Tranz. (Inform.) A cere, a încerca să obțină (date, informații). (din fr. appeler, lat. appellare) (Sursa: MDN )
APELÁ,apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. (Înv.) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a cere anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. – Fr. appeler. (Sursa: DLRM )
APELÁ vb. v. cere. (Sursa: Sinonime )
apelá vb., ind. prez. 1 sg. apeléz, 3 sg. și pl. apeleáză (Sursa: Ortografic )
A APELÁ ~ézintranz. A face apel (la cineva sau la ceva); a se adresa pentru susținere; a recurge. /<fr. appeler (Sursa: NODEX )
apeléz v. intr. (lat. appellare; fr. appeler). Recurg la un tribunal superior (cum e curtea de apel față de tribunal). Fig. Recurg la mărturia saŭ ajutoru cuĭva. (Sursa: Scriban )
