APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia. (Sursa: DEX '98 )
APATÍEf. Stare de totală indiferență. [G.-D. apatiei] /<fr. apathie, lat. apathia (Sursa: NODEX )
APATÍEs.f.1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune]. (Sursa: DN )
APATÍEs. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia) (Sursa: MDN )
APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia). (Sursa: DLRM )
APATÍE s. v. indiferență. (Sursa: Sinonime )
apatíe s. f., art. apatía, g.-d. art. apatíei; pl. apatíi (Sursa: Ortografic )
apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență. (Sursa: Scriban )