APARTENÉNT, -Ă adj. care aparține de drept. (< fr. appartenent, it. appartenente) (Sursa: MDN )
apartenént adj. m., pl. apartenénți; f. sg. apartenéntă, pl. apartenénte (Sursa: Ortografic )
| apartenent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | apartenent | apartenentul | apartenentă | apartenenta |
| plural | apartenenți | apartenenții | apartenente | apartenentele |
| genitiv-dativ | singular | apartenent | apartenentului | apartenente | apartenentei |
| plural | apartenenți | apartenenților | apartenente | apartenentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
