APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

APARTENÉNȚĂ s.f. Faptul de a aparține cuiva sau de ceva. [Cf. fr. appartenance, it. appartenenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

APARTENÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a aparține cuiva, de a ține de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. (< fr. appartenance, it. appartenenza) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

APARTENÉNȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

apartenénță s. f., g.-d. art. apartenénței; pl. apartenénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

APARTENÉNȚĂ ~e f. Faptul de a aparține, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenței] /<fr. appartenance (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard