Dex.Ro Mobile
Vezi 11 expresii

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea). (Sursa: DEX '98 )

A APĂREÁ apár intranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naștere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicații) A ieși de sub tipar. /<lat. apparere (Sursa: NODEX )

APĂREÁ vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea]. (Sursa: DN )

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea). (Sursa: DLRM )

APĂREÁ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămânile la bibliotecă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Atunci a ~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului i-au ~ frunzele.) 8. v. răsări. 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A~ un nou dicționar.) (Sursa: Sinonime )

A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri (Sursa: Antonime )

apăreá (-ár, -rút), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul fr. apparaître față de paraître (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventă tendința de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparență, s. f.; apariție,, s. f., toate din fr. (Sursa: DER )

apăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 3 sg. apáre, 1 pl. apărém; conj. prez. 3 sg. și pl. apáră; part. apărút (Sursa: Ortografic )

2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat [!]: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
apărea   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apărea apărere apărut apărând singular plural
apari apăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apar (să) apar apăream apărui apărusem
a II-a (tu) apari (să) apari apăreai apăruși apăruseși
a III-a (el, ea) apare (să) apa apărea apăru apăruse
plural I (noi) apărem (să) apărem apăream apărurăm apăruserăm, apărusem*
a II-a (voi) apăreți (să) apăreți apăreați apărurăți apăruserăți, apăruseți*
a III-a (ei, ele) apar (să) apa apăreau apăru apăruseră
* Formă nerecomandată