A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva
A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva)
A lua (pe cineva) în brațe = a proteja, a apăra, a lăuda (pe cineva)
A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva
A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza
A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat
A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva
A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul
A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces
A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia
A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului
A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător
A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva
A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut
A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva
A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie
A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva
A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva
A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza
A(-și) pune pieptul (pentru cineva sau ceva) sau a apăra cu pieptul (pe cineva sau ceva) = a apăra din răsputeri, a apăra cu viața
A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva)
A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică
A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele
A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte
A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins)
Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil
Cât ai bate din (sau în) palme sau cât te-ai șterge (sau freca) la ochi, cât ai scăpăra din(tr-un) amnar = foarte repede, într-o clipă, imediat
Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede
De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia
Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat
Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede
Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat; vrând-nevrând, cu chiu cu vai
Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască
Va reuși doar până la urmă! Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat
Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat
a fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie
APĂRÁ,ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”. (Sursa: DEX '98 )
APĂREÁ,apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea). (Sursa: DEX '98 )
A APĂRÁ ápărtranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susține acordând ajutor împotriva unei acțiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de înghețuri. 4) A menține prin luptă. ~ o cetate. 5) A susține în fața unei instanțe judecătorești. 6) fig. A susține respingând obiecțiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare (Sursa: NODEX )
A APĂREÁ apárintranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naștere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicații) A ieși de sub tipar. /<lat. apparere (Sursa: NODEX )
A SE APĂRÁ mă apărintranz. A-și demonstra nevinovăția, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare (Sursa: NODEX )
APĂREÁvb. II. intr.1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea]. (Sursa: DN )
APĂRÁ,ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc., respingând atacul armat al inamicului; a menține o poziție prin luptă. Eu merg să apăr cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se împotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am apărat cât am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul (EMINESCU). 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse împotrivă; a pleda o cauză înaintea justiției. ♦ Refl. A se dezvinovăți. – Lat. apparare „a pregăti, a dispune”. (Sursa: DLRM )
APĂREÁ,apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea). (Sursa: DLRM )
APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a p******a, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.)2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.)3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.)4.(JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.)5. v. pleda. 6. v. dezvinovăți. (Sursa: Sinonime )
APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reține. (Sursa: Sinonime )
APĂREÁ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămânile la bibliotecă.)2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Atunci a ~ și el.)3. v. înfățișa. 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet ~ pe fața lui.)5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia ~ în toată splendoarea ei.)6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.)7. a-i da, a-i ieși. (Copacului i-au ~ frunzele.)8. v. răsări. 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.)10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.)13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A~ un nou dicționar.) (Sursa: Sinonime )
A (se) apăra ≠ a ataca (Sursa: Antonime )
A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri (Sursa: Antonime )
apărá (ápăr, apărát), vb. – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Pușcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formațiuni romanice par neol. Evoluția semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” dușmanul; cf. sp. amparar și fr. défendre „a opri” și „a interzice”. Același sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s. f. (acțiunea de a apăra); apărat, s. n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s. f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s. f. (specie de mentă); apărător, s. m. (persoană care apără); apărătură, s. f. (obstacol,; tărie, forță); neapărat, adj. (fără protecție, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur). (Sursa: DER )
apăreá (-ár, -rút), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul fr. apparaître față de paraître (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventă tendința de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparență, s. f.; apariție,, s. f., toate din fr. (Sursa: DER )
apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. și pl. ápără, 1 pl. apărăm (Sursa: Ortografic )
apăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 3 sg. apáre, 1 pl. apărém; conj. prez. 3 sg. și pl. apáră; part. apărút (Sursa: Ortografic )
2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat [!]: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea. (Sursa: Scriban )
ápăr, a -á v. tr. (lat. ápparo, -áre, prepar. V. parez, cumpăr. – Apăr, aperĭ, apără; să apăr, să aperĭ, să apere). Vechĭ. Opresc, interzic. Azĭ. Susțin contra unuĭ atac: a apăra țara. Păzesc, feresc: a apăra oile de lupĭ. Pledez pentru cineva: a apăra un acuzat. V. refl. Opun rezistență, lovesc ca să nu fiŭ învins: a te apăra de dușmanĭ. (Sursa: Scriban )
