Dex apă, apa, definiţie apă, dex.ro Mobile

ÁPĂ, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelișurile Pământului. ◊ Apă neagră = glaucom. ◊ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre țesături) a-și micșora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga pe cineva la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrală a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Știe lecția pe dinafară. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace.A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apă la moară = a se schimba împrejurările în favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ◊ Apă grea = combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluție folosită ca decolorant în industria textilă și a hârtiei. Apă de var = soluție cu proprietăți antidiareice și antiacide. Apă deutericăVezi nota = apă grea. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua. (Sursa: DEX '98 )

ÁPĂ ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fără gust și fără miros, fiind o combinație de oxigen și hidrogen. ~ potabilă. ~ dură. ◊ ~ chioară se spune despre supe, vinuri etc. care conțin prea multă apă și nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fără conținut. 2) Masă de lichid (mare, râu, lac etc.). ◊ ~ curgătoare apă care curge pe o albie și se varsă în altă apă. ~ stătătoare apă care se adună în depresiuni (lacuri, bălți). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre prețioase, mătăsuri, metale). 4) Denumire a unor soluții, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regală amestec de acid clorhidric și acid azotic, care dizolvă toate metalele. ~ oxigenată amestec de perhidrol cu apă, incolor sau albastru, cu proprietăți dezinfectante și decolorante. 5) Secreție a organismului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ~ la plămâni. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lăsa cuiva gura ~ a avea poftă de ceva. [G.-D. apei] / (Sursa: NODEX )

ÁPĂ, (I) ape, s. f. I. 1. Lichid transparent și incolor care, în stare pură, este o combinație de oxigen și hidrogen. ◊ Apă dulce = apă de izvoare și de râuri. Apă minerală = apă care conține săruri, gaze și substanțe radioactive. ◊ Expr. (Fam.) Apă de ploaie = vorbe goale; palavre. (Fam.) A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A îmbăta (pe cineva) cu apă rece = a încânta (pe cineva) cu vorbe goale. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la m*****a în apă; b) fig. (despre persoane) a ajunge într-o situație grea. A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A scoate apă din piatră (seacă) = a reuși să realizezi ceva cu mijloace foarte reduse. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. ♦ Cantitate limitată din acest lichid. ♦ (În basme și în superstiții) Apă neîncepută = prima apă scoasă (într-o zi) dintr-o fântână sau dintr-un izvor și folosită în descântece. Apă vie = apă miraculoasă care învie morții. Apă moartă = apă miraculoasă care îmbină părțile corpului unui om tăiat sau îi închide rănile. 2. Masă de apă (1) formând un râu, un lac, o mare etc.; râu, fluviu. Am mers pe malul apei (COȘBUC). ◊ Ape teritoriale = zonele maritime de-a lungul coastelor mărilor și oceanelor, asupra cărora statele vecine își exercită dreptul lor de suveranitate. ◊ Loc. adv. Ca pe apă (sau ca apa) = în mod curgător, curent. A ști ceva ca pe apă. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A-l lăsa pe cineva în apele lui = a-l lăsa pe cineva în pace. A nu fi în apele lui = a fi abătut. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea (cuiva). A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile. A pescui în apă tulbure = a se folosi de împrejurări tulburi, pentru dobândirea unui câștig. A se duce pe apa sâmbetei = a se prăpădi, a dispărea. ♦ Întreaga cantitate de apă a unui râu, a unei mări etc.; (la pl., poetic) valuri, unde. 3. Fig. Joc de culori, amintind undele apei, pe care îl fac în lumină anumite obiecte lucioase. Fetele erau în catrințe de lână, vrâstate în fel de fel de ape (SADOVEANU). II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice sau de parfumerie. Apă de colonie. ◊ Compus: apă-tare = numele popular al acidului azotic. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului omenesc (lacrimi, salivă, sudoare etc.). Ștergea apa de pe obrajii dogoriți (C. PETRESCU). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua. (Sursa: DLRM )

bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă (Sursa: DOOM 2 )

APA-MÓRȚILOR s. v. fata morgana. (Sursa: Sinonime )

APA-TRÂNDULUI s. v. dizenterie. (Sursa: Sinonime )

ÁPĂ s. 1. v. pârâu. 2. v. râu. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fântână. 7. v. cișmea. 8. v. transpirație. 9. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var v. lapte de var; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metalicească; apă oxigenată = peroxid de hidrogen. (Sursa: Sinonime )

ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie, lacrimi, salivă, scuipat, scuipătură, spută. (Sursa: Sinonime )

APĂ GAZOÁSĂ s. v. apă minerală, borviz, sifon. (Sursa: Sinonime )

APĂ METÁLICĂ s. v. apă minerală, borviz. (Sursa: Sinonime )

APĂ METALICEÁSCĂ s. v. apă minerală, borviz. (Sursa: Sinonime )

APĂ SFINȚÍTĂ s. v. agheasmă. (Sursa: Sinonime )

APĂ TÁRE s. v. acid azotic, acid nitric. (Sursa: Sinonime )

APĂ VÍE s. v. acid azotic, acid nitric. (Sursa: Sinonime )

APĂ-ÁLBĂ s. v. albeață, cataractă. (Sursa: Sinonime )

APĂ-BOTEÁZĂ s. v. bobotează. (Sursa: Sinonime )

AȚA-ÁPEI s. v. mătasea-broaștei. (Sursa: Sinonime )

BOALĂ-DE-ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie. (Sursa: Sinonime )

BOU-DE-ÁPĂ s. v. bou-de-baltă. (Sursa: Sinonime )

BUCINIȘ-DE-ÁPĂ s. v. cucută-de-apă, cu-cută-mică. (Sursa: Sinonime )

CAL-DE-ÁPĂ s. v. libelulă. (Sursa: Sinonime )

CHIMION-DE-ÁPĂ s. v. mărăraș. (Sursa: Sinonime )

CRIN-DE-ÁPĂ s. v. iris, roșățea, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen gálben. (Sursa: Sinonime )

DIHOR DE ÁPĂ s. v. lutră, nurcă, vidră. (Sursa: Sinonime )

GAROAFĂ-DE-ÁPĂ s. v. roșățea. (Sursa: Sinonime )

GĂINĂ-DE-ÁPĂ s. v. lișită. (Sursa: Sinonime )

LEMN-DE-ÁPĂ s. v. canale. (Sursa: Sinonime )

LÍMBA-ÁPEI s. v. broscariță. (Sursa: Sinonime )

MAI-DE-ÁPĂ s. v. nufăr. (Sursa: Sinonime )

MĂTASE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaștei. (Sursa: Sinonime )

MÂNGÂIEREA-ÁPELOR s. v. silur. (Sursa: Sinonime )

MICȘUNEAUA-ÁPEI s. v. roșățea. (Sursa: Sinonime )

MIERLĂ-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruș. (Sursa: Sinonime )

PARCUL-ÁPELOR s. v. clean. (Sursa: Sinonime )

PASĂRE-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruș. (Sursa: Sinonime )

PĂTLAGINĂ-DE-ÁPĂ s. v. limbariță. (Sursa: Sinonime )

PIPER-DE-ÁPĂ s. v. dintele-d******i. (Sursa: Sinonime )

PIPERUL-ÁPELOR s. v. silnic. (Sursa: Sinonime )

PODBAL-DE-ÁPĂ s. v. limbariță. (Sursa: Sinonime )

PUNGĂ DE ÁPĂ s. v. ascită. (Sursa: Sinonime )

PURICE-DE-ÁPĂ s. v. dafnie. (Sursa: Sinonime )

RÂIE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaștei. (Sursa: Sinonime )

RÂNDUNICĂ-DE-ÁPĂ s. v. lăstun-de-mal. (Sursa: Sinonime )

TRIFOI-DE-ÁPĂ s. v. plutică. (Sursa: Sinonime )

UMBRELUȚĂ-DE-ÁPĂ s. v. buricul-apei. (Sursa: Sinonime )

VÂSC-DE-ÁPĂ s. v. peniță. (Sursa: Sinonime )

ápă (ápe), s. f. – 1. Lichid incolor care formează unul din învelișurile Pămîntului. – 2. Masă de apă, rîu, pîrîu, lac, mare. – 3. Lichid, umoare, secreție. – 4. Reflexe schimbătoare ale obiectelor care strălucesc. – Mr. apă, megl. apă, apu, istr. ape. Lat. ăqua (Pușcariu 91; Candrea-Dens.; REW 570; DAR); cf. it. acqua (sard. abba, engad. ouua), v. prov. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, port. agoa. Sensul 4, comun celorlalte limbi romanice, este propriu și ngr. νερό; uzul ngr. are și alte corespondențe cu rom., cf. a ști (ca) pe apă, ngr. ξέρω σὰ νερό; sau a nu fi în apele sale, ngr. χάνω τὰ νερό μου. Cf. apos. Der. apar, s. m. (sacagiu), pe care Pușcariu 92 și REW 572a îl derivă direct din lat. aquarius, dar care este mai curînd der. internă, pe baza suf. de agent -ar, cf. REW 570; DAR; Graur, Noms dágent, 90; Rosetti, I, 159; apăraie, s. f. (inundație); apătos, adj. (apos), formație internă în care suf. -os (‹ lat. ōsus, cf. apos) pare să se fi confundat cu terminația -tos de la vîrtos, muntos, sănătos etc. (Pușcariu 95 și DAR propun un prototip lat. *aquatōsus, care nu pare a fi mai clar); apătoșa, vb. (a țîșni apă, a se umple de apă); apșoară, s. f. (rîușor, pîrîu). (Sursa: DER )