Dex anunț, anunt, definiţie anunț, dex.ro Mobile

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă. – Din anunța (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

ANÚNȚ s.n. Înștiințare scrisă ; încunoștințare. [< anunța, după fr. annonce]. (Sursa: DN )

ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce) (Sursa: MDN )

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. – După fr. annonce. (Sursa: DLRM )

ANÚNȚ s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. v. comunicare. (Sursa: Sinonime )

anúnț (anúnțuri), s. n. – Înștiințare (scrisă), aviz. – Fr. annonce. – Der. anunța, vb., din fr. annoncer; anunțător, adj. (care anunță). (Sursa: DER )

anúnț s. n., pl. anúnțuri (Sursa: Ortografic )

1) anúnț n., pl. urĭ (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunța. Lat. annuntius înseamnă „anunțător”). Înștiințare scrisă orĭ tipărită p. toată lumea: a publica un anunț în ziar. (Sursa: Scriban )

2) anúnț, a -á v. tr. (fr. annoncer, d. lat. an-nuntiare. V. denunț). Fac cunoscut, public: a anunța o vînzare. Manifest: cerurile anunță gloria luĭ Dumnezeŭ. Prezic: barometru anunță timp frumos. Predic: a anunța evanghelia. (Sursa: Scriban )

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. (Sursa: DEX '98 )

A ANUNȚÁ anúnț tranz. 1) (persoane) A aduce la cunoștință printr-un anunț; a înștiința; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmând să se producă în viitor. 5) (știri, vești, informații) A aduce; la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare (Sursa: NODEX )

ANÚNȚ ~uri n. Înștiințare, de obicei scrisă și expusă public, cuprinzând informații de interes general; aviz. /v. a anunța (Sursa: NODEX )

ANUNȚÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință; a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anúnț. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare]. (Sursa: DN )

ANUNȚÁ vb. tr. a aduce la cunoștință. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare) (Sursa: MDN )

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare). (Sursa: DLRM )

ANUNȚÁ vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. v. informa. 3. v. comunica. 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. v. declara. 6. v. prevesti. (Sursa: Sinonime )

anunțá vb., ind. prez. 1 sg. anúnț, 3 sg. și pl. anúnță, 1 pl. anunțăm (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

anunț substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	anunț	anunțul
nominativ-acuzativ	plural	anunțuri	anunțurile
genitiv-dativ	singular	anunț	anunțului
genitiv-dativ	plural	anunțuri	anunțurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

anunța verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) anunța	anunțare	anunțat	anunțând	singular	plural
		(a) anunța	anunțare	anunțat	anunțând	anunță	anunțați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	anunț	(să) anunț	anunțam	anunțai	anunțasem
	a II-a (tu)	anunți	(să) anunți	anunțai	anunțași	anunțaseși
	a III-a (el, ea)	anunță	(să) anunțe	anunța	anunță	anunțase
plural	I (noi)	anunțăm	(să) anunțăm	anunțam	anunțarăm	anunțaserăm, anunțasem*
	a II-a (voi)	anunțați	(să) anunțați	anunțați	anunțarăți	anunțaserăți, anunțaseți*
	a III-a (ei, ele)	anunță	(să) anunțe	anunțau	anunțară	anunțaseră

* Formă nerecomandată