A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...
A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele
A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumină oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite concepții
A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului
A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul
A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi
A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni
A-și pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-și impune anumite restricții pentru a realiza ceva
Cu titlu oneros = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini
a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele
ANUMÍT, -Ă,anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel.2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). (Sursa: DEX '98 )
ANUMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a fost hotărât; cunoscut; știut. La ~te ore. 2) Care este deosebit; special. Într-un ~ mod. 3) la pl. Indiferent care; o parte din; unii. ~ți oameni. /anume + suf. ~it (Sursa: NODEX )
ANUMÍT,-Ă,anumiți, -te, adj. 1. Bine determinat; hotărât, cunoscut. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special. Se uita într-un anumit fel.2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Din anume + suf. -it (după germ. bestimmt). (Sursa: DLRM )
ANUMÍT adj. 1. anume, aparte, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.)2. cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.)3. oarecare, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.) (Sursa: Sinonime )
anumít adj. m., pl. anumíți; f. sg. anumítă, pl. anumíte (Sursa: Ortografic )
anumít, -ă pron. indef. (d. anume). Un anume, hotărît, precis, determinat, fix, special, destinat din ainte [!]: într' un loc anumit, într' un anumit loc, o cantitate anumită. – Că limba-l socotește pronume indefinit, e gen. pl. anumitor saŭ unor anumițĭ (anumite), nu anumiților (-elor): procesele anumitor despăgubirĭ. (Sursa: Scriban )