A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
A fi stăpân pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare
A o plesni bine = a spune ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment
A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație); b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor
A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit
A-și strâmba gâtul sau a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție
Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită)
Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie
De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general
Până la un (sau la acest) punct = până la o anumită limită sau etapă; într-o anumită măsură
a fi scart = a nu mai avea în mână cărți de o anumită culoare
ANUMÍT, -Ă,anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel.2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). (Sursa: DEX '98 )
ANUMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a fost hotărât; cunoscut; știut. La ~te ore. 2) Care este deosebit; special. Într-un ~ mod. 3) la pl. Indiferent care; o parte din; unii. ~ți oameni. /anume + suf. ~it (Sursa: NODEX )
ANUMÍT,-Ă,anumiți, -te, adj. 1. Bine determinat; hotărât, cunoscut. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special. Se uita într-un anumit fel.2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Din anume + suf. -it (după germ. bestimmt). (Sursa: DLRM )
ANUMÍT adj. 1. anume, aparte, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.)2. cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.)3. oarecare, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.) (Sursa: Sinonime )
anumít adj. m., pl. anumíți; f. sg. anumítă, pl. anumíte (Sursa: Ortografic )
anumít, -ă pron. indef. (d. anume). Un anume, hotărît, precis, determinat, fix, special, destinat din ainte [!]: într' un loc anumit, într' un anumit loc, o cantitate anumită. – Că limba-l socotește pronume indefinit, e gen. pl. anumitor saŭ unor anumițĭ (anumite), nu anumiților (-elor): procesele anumitor despăgubirĭ. (Sursa: Scriban )
