ANÚLUS s.n. (Anat.) Formație inelară, în jurul unei deschideri. [< lat. annulus – inel]. (Sursa: DN )
ANÚLUS s. n. (anat.) formație inelară în jurul unei deschideri. (< lat. annulus) (Sursa: MDN )
| anulus substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | anulus | anulusul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | anulus | anulusului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
