Dex.Ro Mobile
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula. (Sursa: DEX '98 )

ANULÁT adj. 1. v. abrogat. 2. v. reziliat. 3. v. contramandat. 4. eliminat, înlăturat, scos, suprimat, șters, tăiat. (Un paragraf, un rând ~.) (Sursa: Sinonime )

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. (Sursa: DEX '98 )

A ANULÁ ~éz tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca. 2) (expresii matematice) A egala cu zero. /<fr. annuler, lat. annullare (Sursa: NODEX )

ANULÁ vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispoziție); a suprima, a desființa. V. abroga, aboli. 2. A egala cu zero o expresie matematică. [< fr. annuler, it. annullare < lat. annullare – a anihila]. (Sursa: DN )

ANULÁ vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desființa. 2. a egala cu zero o expresie matematică. (< fr. annuler, lat. annullare) (Sursa: MDN )

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Fr. annuler (lat. lit. annullare). (Sursa: DLRM )

ANULÁ vb. 1. v. abroga. 2. v. rezilia. 3. v. contramanda. 4. a desființa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție.) 5. v. infirma. 6. v. paraliza. 7. a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (~ un rând, un fragment dintr-un text.) 8. v. anihila. (Sursa: Sinonime )

anulá vb., ind. prez. 1 sg. anuléz, 3 sg. și pl. anuleáză (Sursa: Ortografic )

anuléz v. tr. (lat. annullare, d. nullus, nicĭ unu). Fac nul, desființez: a anula un act. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
anula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anula anulare anulat anulând singular plural
anulea anulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anulez (să) anulez anulam anulai anulasem
a II-a (tu) anulezi (să) anulezi anulai anulași anulaseși
a III-a (el, ea) anulea (să) anuleze anula anulă anulase
plural I (noi) anulăm (să) anulăm anulam anularăm anulaserăm, anulasem*
a II-a (voi) anulați (să) anulați anulați anularăți anulaserăți, anulaseți*
a III-a (ei, ele) anulea (să) anuleze anulau anula anulaseră
* Formă nerecomandată

anulat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anulat anulatul anula anulata
plural anulați anulații anulate anulatele
genitiv-dativ singular anulat anulatului anulate anulatei
plural anulați anulaților anulate anulatelor
vocativ singular
plural