Dex.Ro Mobile
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. (Sursa: DEX '98 )

ANTROPOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Canibal. [< fr. anthropophage, cf. gr. anthropos – om, phagein – a mânca]. (Sursa: DN )

ANTROPOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (om) care mănâncă carne de om; canibal (II, 1). (< fr. anthropophage) (Sursa: MDN )

ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -e, s. m. și f. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; canibal. – Fr. anthropophage (lat. lit. anthropophagus). (Sursa: DLRM )

ANTROPOFÁG s. v. canibal. (Sursa: Sinonime )

antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; f. sg. antropofágă, pl. antropofáge (Sursa: Ortografic )

antropofág, -ă s. și adj. (vgr. antropophágos, d. ánthropos, om, și phágo, mănînc. V. esofag). Mîncător de carne de om, canibal, (cum eraŭ Caraibiĭ și cum maĭ sînt și azĭ uniĭ Africanĭ și Oceanienĭ). (Sursa: Scriban )

ANTROPOFÁG ~gă (~gi, ~ge) și substantival Care se hrănește cu carne de om; canibal. /<fr. anthropophage, lat. anthropophagus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
antropofag   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antropofag antropofagul antropofa antropofaga
plural antropofagi antropofagii antropofage antropofagele
genitiv-dativ singular antropofag antropofagului antropofage antropofagei
plural antropofagi antropofagilor antropofage antropofagelor
vocativ singular
plural