ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. (Sursa: DEX '98 )
ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază. (Sursa: DN )
ANTONOMASÍE s. f. antonomază. (< lat., gr., it. antonomasia) (Sursa: MDN )
ANTONOMASÍE s. v. antonomază. (Sursa: Sinonime )
antonomasíe s. f., antonomasía, g.-d. art. antonomasíei (Sursa: Ortografic )
| antonomasie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | antonomasie | antonomasia |
| plural | antonomasii | antonomasiile |
| genitiv-dativ | singular | antonomasii | antonomasiei |
| plural | antonomasii | antonomasiilor |
| vocativ | singular | antonomasie, antonomasio |
| plural | antonomasiilor |
