ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie. (Sursa: DEX '98 )
ANTONIMÍE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie]. (Sursa: DN )
ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie) (Sursa: MDN )
ANTONIMÍE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie. (Sursa: DLRM )
antonimíe s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile (Sursa: Ortografic )
antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest. (Sursa: Scriban )
ANTONIMÍE ~i f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [G.-D. antonimiei] /<fr. antonymie (Sursa: NODEX )
| antonimie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | antonimie | antonimia |
| plural | antonimii | antonimiile |
| genitiv-dativ | singular | antonimii | antonimiei |
| plural | antonimii | antonimiilor |
| vocativ | singular | antonimie, antonimio |
| plural | antonimiilor |
