ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. (Sursa: DEX '98 )
ANTITÉTIC, -Ă adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. { < fr. antithétique]. (Sursa: DN )
ANTITÉTIC, -Ă adj. care conține o antiteză; opus; care folosește antiteze. (< fr. antithétique) (Sursa: MDN )
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -e, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. Expresii antitetice. – Fr. antithétique. (Sursa: DLRM )
ANTITÉTIC adj. contrar, opus. (Poziții ~.) (Sursa: Sinonime )
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. sg. antitétică, pl. antitétice (Sursa: Ortografic )
antitétic, -ă adj. (vgr. antithetikós). Relativ la antiteză. (Sursa: Scriban )
ANTITÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antiteză; propriu antitezei. /<fr. antithétique (Sursa: NODEX )
| antitetic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | antitetic | antiteticul | antitetică | antitetica |
| plural | antitetici | antiteticii | antitetice | antiteticele |
| genitiv-dativ | singular | antitetic | antiteticului | antitetice | antiteticei |
| plural | antitetici | antiteticilor | antitetice | antiteticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
