ANTIROMÁNTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) cu spirit practic, realist. (< engl. antiromantic) (Sursa: MDN )
antiromántic adj., s. m. → romantic (Sursa: Ortografic )
| antiromantic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | antiromantic | antiromanticul | antiromantică | antiromantica |
| plural | antiromantici | antiromanticii | antiromantice | antiromanticele |
| genitiv-dativ | singular | antiromantic | antiromanticului | antiromantice | antiromanticei |
| plural | antiromantici | antiromanticilor | antiromantice | antiromanticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
