Dex.Ro Mobile
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune, de silă față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia. (Sursa: DEX '98 )

ANTIPATÍE s.f. Aversiune față de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anti – contra, pathos – pasiune]. (Sursa: DN )

ANTIPATÍE s. f. aversiune, resentiment. (< fr. antipathie, lat. antipathia) (Sursa: MDN )

ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Aversiune, pornire contra cuiva; sentiment de neplăcere față de cineva. – Fr. antipathie (lat. lit. antipathia). (Sursa: DLRM )

ANTIPATÍE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțământ. (Simte o vizibilă ~ față de el.) (Sursa: Sinonime )

antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile (Sursa: Ortografic )

antipatíe f. (vgr. antipátheia, d. anti, contra, și páthos, suferință. V. sim-patie. Aversiune, repugnanță naturală și fără voĭe: a avea, a simți antipatie contra cuĭva. (Sursa: Scriban )

ANTIPATÍE ~i f. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; repulsie; aversiune; silă; scârbă. [G.-D. antipatiei] /<fr. antipathie, lat. antipathia (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
antipatie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antipatie antipatia
plural antipatii antipatiile
genitiv-dativ singular antipatii antipatiei
plural antipatii antipatiilor
vocativ singular antipatie, antipatio
plural antipatiilor