ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. (Sursa: DEX '98 )
ANTIPÁTIC, -Ă adj. Nesuferit; respingător. [Cf. fr. antipathique, it. antipatico]. (Sursa: DN )
ANTIPÁTIC, -Ă adj. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. (< fr. antipathique) (Sursa: MDN )
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -e, adj. Care inspiră antipatie; nesuferit. – Fr. antipathique. (Sursa: DLRM )
ANTIPÁTIC adj. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător, scârbos. (Un om ~.) (Sursa: Sinonime )
Antipatic ≠ predilect, simpatic (Sursa: Antonime )
Antipatic ≠ simpatic (Sursa: Antonime )
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. sg. antipátică, pl. antipátice (Sursa: Ortografic )
antipátic, -ă adj. (d. antipatie; fr. antipathique). Care displace, uricios. Adv. În mod antipatic. (Sursa: Scriban )
ANTIPÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care inspiră antipatie; repulsiv; dezgustător. O persoană ~că. /<fr. antipathique (Sursa: NODEX )
| antipatic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | antipatic | antipaticul | antipatică | antipatica |
| plural | antipatici | antipaticii | antipatice | antipaticele |
| genitiv-dativ | singular | antipatic | antipaticului | antipatice | antipaticei |
| plural | antipatici | antipaticilor | antipatice | antipaticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
