ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. (Sursa: DEX '98 )
ANTINÓMIC, -Ă adj. Referitor la antinomie. [< fr. antinomique]. (Sursa: DN )
ANTINÓMIC, -Ă adj. referitor la antinomie. (< fr. antinomique) (Sursa: MDN )
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -e, adj. Care se referă la antinomie. – Fr. antinomique. (Sursa: DLRM )
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. sg. antinómică, pl. antinómice (Sursa: Ortografic )
| antinomic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | antinomic | antinomicul | antinomică | antinomica |
| plural | antinomici | antinomicii | antinomice | antinomicele |
| genitiv-dativ | singular | antinomic | antinomicului | antinomice | antinomicei |
| plural | antinomici | antinomicilor | antinomice | antinomicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
