ANTIFÓN1,antifoane, s. n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ. (Sursa: DEX '98 )
ANTIFÓN2,antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense. – Din fr. antiphone. (Sursa: DEX '98 )
ANTIFÓNs.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet]. (Sursa: DN )
ANTIFÓNs. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr. antiphone) (Sursa: MDN )
ANTIFÓN2,antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. – Fr. antiphone. (Sursa: DLRM )
ANTIFÓN1,antifoane, s. n. Versete sau idei din psalmi care se repetă de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Slav (v. sl. antifonŭ < gr.). (Sursa: DLRM )
antifón (antifoáne), s. n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească. Ngr. ἀντίφωνον, în parte prin sl. antifonŭ (Murnu 5). Sec. XVII. – Der. antifonar, s. n. (carte care cuprinde antifoane). (Sursa: DER )
antifón (cântare religioasă, instrument care apără urechea de zgomote) s. n., pl. antifoáne (Sursa: Ortografic )
antifón n., pl. oane (mgr. și ngr. antifonon, d. anti, contra, și foni, voce; vsl. rus. antifónŭ. V. tele-fon). Cîntec de psalmĭ alternativ între strane în ainte [!] de citirea evangheliiĭ. (Sursa: Scriban )
ANTIFÓN ~oánen. Obiect plastic mic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. /<fr. antiphone (Sursa: NODEX )
